chifti

chifti: CHIFTÍ, pers. 3 chifteşte, vb. IV. intranz. (Despre lichide) A ieşi la suprafaţă (din pământ) în urma unei apăsări (uşoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (uşoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieşi la suprafaţă. – Formaţie onomatopeică.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CHIFTÍ vb. v. musti.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

chiftí vb., ind. prez. 3 sg. chiftéşte, imperf. 3 sg. chifteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chifteáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CHIFT//Í chiftiésc intranz. 1) (despre lichide) A ieşi la suprafaţă la o apăsare uşoară. 2) (despre obiecte, alimente îmbibate cu lichid) A elimina lichid sub acţiunea unei presiuni mici. /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

chiftí (-tesc, -ít), vb. – 1. A ieşi la suprafaţă, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creaţie expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin pişti. – Der. chifteală, s.f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăştinos).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

chihăi — CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. intranz. A tuşi sec. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHIHĂÍ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji … Dicționar Român
ghiftui — GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (fam. şi peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIFTUÍ vb. v. îmbuiba … Dicționar Român
musti — MUSTÍ, pers. 3 musteşte, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundenţă), a ieşi la suprafaţă. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias