- cherestea
- CHERESTEÁ, (2) cherestele, s.f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puţin două feţe plane şi paralele, rezultat din tăierea buştenilor la gater şi întrebuinţat de obicei în construcţie. 2. fig. (fam.) Construcţie fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ♢ expr. N-are cherestea sau îi lipseşte cheresteaua, se spune despre o persoană nesimţită, nepunctuală. – Din tc. kereste.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CHERESTEÁ s. lemnărie. (cheresteaua unei construcţii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCHERESTEÁ s. v. osatură, schelet, sistem osos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéleTrimis de siveco, 11.05.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCHEREST//EÁ cheresteaéle f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit în construcţii. 2) Partea lemnoasă care constituie scheletul unei construcţii; lemnărie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. kerestéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcheresteá (cherestéle), s.f. – 1. Lemn de construcţie. – 2. Material lemnos, lemnărie. – 3. Armătură, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personală. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. tc. kereste (Roesler 595; Şeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s.m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), s.f. (depozit de cherestea).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.