cernire

cernire
CERNÍRE, cerniri, s.f. Acţiunea de a (se) cerni; cernit1. – v. cerni.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CERNÍRE s. v. îndoliere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CERNÍRE s. v. înnegrire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cerníre s. f., g.-d. art. cernírii; pl. cerníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cernire — v. cernere …   Enciclopedia Italiana

  • cernire — cer·nì·re v.tr. var. → cernere …   Dizionario italiano

  • cernere — cèr·ne·re v.tr. (io cèrno) 1. LE separare, distinguere; scegliere: cernere il buono dal cattivo (Leopardi) 2. OB setacciare 3. OB scorgere; discernere {{line}} {{/line}} VARIANTI: cernire. DATA: sec. XIII. ETIMO: dal lat. cĕrnĕre. NOTA… …   Dizionario italiano

  • cernito — cer·nì·to p.pass., agg. → cernere, cernire …   Dizionario italiano

  • cernit — CERNÍT1 s.n. (Rar) Cernire. – v. cerni. Trimis de valeriu, 30.01.2008. Sursa: DEX 98  CERNÍT2, Ă, cerniţi, te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. fig. Mâhnit, îndurerat, trist;… …   Dicționar Român

  • îndoliere — ÎNDOLIÉRE, îndolieri, s.f. (Rar) Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei fiinţe iubite. [pr.: li e ] – v. îndolia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDOLIÉRE s. cernire. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • înnegrire — ÎNNEGRÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înnegri; înnegreală. – v. înnegri. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Înnegrire ≠ albire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNNEGRÍRE s. 1. (rar) înnegreală, (pop.) cernire, cernit,… …   Dicționar Român

  • calibrare — v. tr. [dal fr. calibrer, der. di calibre calibro ] (io càlibro, ecc.). 1. (tecn.) a. [ridurre al calibro voluto] ▶◀ alesare, rettificare. b. (estens.) [verificare il calibro di pezzi meccanici: c. uno strumento ] ▶◀ regolare, tarare. 2. (fig.)… …   Enciclopedia Italiana

  • cernere — / tʃɛrnere/ (ant. cernire) v. tr. [dal lat. cernĕre separare, setacciare, vagliare ] (pres. io cèrno, ecc.; pass. rem. cernéi o cernètti ; part. pass., poco usato, cernito ), lett. 1. a. [operare una suddivisione tra cose diverse, anche fig.: c.… …   Enciclopedia Italiana

  • cernir — 1. ‘Cerner(se)’. Verbo irregular: se conjuga como discernir (→ apéndice 1, n.º 29). La vocal e de la raíz diptonga cuando es tónica: cierno, ciernes, etc. Son erróneas las formas en las que la e átona de la raíz se transforma en i: ⊕cirniera,… …   Diccionario panhispánico de dudas

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”