- cerni
- CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. tranz. (pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. refl. A se îmbrăca în haine negre, a-şi vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. refl. fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A se cerni ≠ a se învoioşaTrimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: AntonimeCERNÍ vb. v. îndolia.Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: SinonimeCERNÍ vb. v. înnegri.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecerní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cernésc, imperf. 3 sg. cerneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cerneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CERN//Í cerniésc tranz. A face să devină negru; a înnegri. /<sl. ţrunitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CERN//Í mă cerniésc intranz. 1) A se îmbrăca în haine negre în semn de doliu. 2) fig. A fi cuprins de un sentiment apăsător (de tristeţe, de durere, de jale etc.). /<sl. ţrunitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcerní (cernésc, cernít), vb. – 1. A înnegri, a vopsi în negru. – 2. A îmbrăca în doliu. – 3. A se călugări. – 4. A întrista, a amărî, a supăra. sl. črŭniti "a înnegri", de la crŭnŭ "negru" (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48). adj. s-a păstrat în rom. doar ca nume de oi (cernă), de boi (cernea), de cîini (cernei) şi de rîuri (Cerna), ca şi în mai multe toponime (Cernica, Cernăuţi). – Der. cerneală, s.f. (acţiunea de a înnegri sau de a vopsi în negru; colorant negru în general; doliu; necaz, cerneală neagră; cerneală în general; arg., cafea), din sl. črŭnilo, cu suf. modificat după rom. -eală (Iordan, Dift., 82; DAR); cernica s.f. (arg., carte de joc, optar), probabil aluzie la mănăstirea Cernica, deşi nu este clară explicaţia; cernuşcă, s.f. (plantă Nigella sativa, Nigella arvensis), din rus. černuška (Tiktin); ciornă, s.f. (concept, bruion), din rus. čornyi "negru; concept, bruion" (Cihac, II, 48); ciornaie, s.f. (Mold., animal sfrijit); ciornei, s.m. (persoană cu tenul măsliniu); ciorni, vb. (a face o ciornă); ciornoglav, adj. (bolnăvicios), din bg. černoglava "cap negru" (Puşcariu, JB, XVI, 222).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.