- cermălui
- cermăluí, cermăluiésc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui.Trimis de blaurb, 22.11.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
cermălui
Look at other dictionaries:
cermăluire — CERMĂLÚIRE s. f. v. cermălui. [DAR] Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
ciumări — ciumărí ( résc, ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – var. ciumărî, ciumăra. sl. čemerĭ otravă (DAR). Puţin probabilă explicaţia lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat,… … Dicționar Român
