ceresc

ceresc
CERÉSC, -EÁSCĂ, cereşti, adj. 1. Care ţine de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (în concepţiile religioase) Care se crede că vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Ceresc ≠ pământesc
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CERÉSC adj. 1. (astron.) sideral. (Corpuri ceresceşti.) 2. v. divin. 3. v. providenţial.
Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime

CERÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.
Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime

cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. şi f. ceréşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CER//ÉSC ceresceáscă (cerescéşti) 1) Care ţine de cer; propriu cerului; celest. Corp ceresc. Boltă cerescească. 2) (în concepţiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ceresc. 3) fig. Care încântă prin calităţi deosebite; fermecător; minunat. Voce cerescească. /cer + suf. cerescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cerésc — adj. m., f. cereáscã; pl. m. şi f. ceréşti …   Romanian orthography

  • imersiune — IMERSIÚNE s.f. 1. Afundare parţială sau totală a unui corp într un lichid; stare a unui corp afundat într un lichid. 2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc. [pr.: si u . – var.: imérsie s.f.] – Din fr. immersion,… …   Dicționar Român

  • revoluţie — REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale,… …   Dicționar Român

  • sinodic — SINÓDIC, Ă, sinodici, ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp după care se repetă aceeaşi poziţie relativă a Pământului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ♢ Perioadă sinodică = interval în care se face rotirea completă a unui corp… …   Dicționar Român

  • planetă — PLANÉTĂ, planete, s.f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al… …   Dicționar Român

  • satelit — SATELÍT, sateliţi, s.m. 1. Corp ceresc care se roteşte în jurul altui corp ceresc, însoţindu l în cursul mişcării lui de revoluţie. ♦ fig. Persoană, colectivitate, stat care urmează şi execută (orbeşte) ordinele cuiva; acolit. ♢ (Adjectival) Stat …   Dicționar Român

  • celest — CELÉST, Ă, celeşti, ste, adj. (livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  Celest ≠ pământesc, teluric, terestru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ecuatorial — ECUATORÍÁL, Ă, ecuatoriali, e, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ♢ Zonă ecuatorială = zonă de circa zece grade care se întinde de o parte şi de alta a ecuatorului. Coordonate… …   Dicționar Român

  • orbită — ORBÍTĂ, orbite, s.f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ♢ Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre …   Dicționar Român

  • astru — ÁSTRU, aştri, s.m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [pl. şi: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. Trimis de ana zecheru, 04.12.2008. Sursa: DEX 98  ÁSTRU s. (astron.) corp ceresc. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”