cercel

cercel
CERCÉL, cercei, s.m. Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – lat. circellus.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CERCEII-BÁBEI s. pl. v. lemn-râios, salbă-rî-ioasă.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

CERCÉL s. 1. (pop.) toartă, (prin Transilv.) bum-buţ, (Transilv.) cârcel, (înv.) şarjă. 2. (tehn.) scoabă, (reg.) ghermec. (cercel la căruţă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cercél s. m., pl. cercéi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CERCÉ//L cerceli m. mai ales la pl. 1) Obiect de podoabă pentru femei, care se poartă prins de ureche. ♢ cercelii-doamnei arbust ornamental cu lăstari arcuiţi, frunze compuse şi cu flori grupate în raceme. 2) Excrescenţă cărnoasă ce atârnă la gâtul unor animale (oi, capre, porci etc.). /<lat. circellus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cercél (cercéi), s.m.1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brăţară de metal. – Mr. ţirţel’u. lat. cĭrcĕllus (Puşcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); cf. it. cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, fr. cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Der. cercela (var. încercela), vb. (a împodobi cu cercei; a încreţi, a bucla); cercelar, s.m. (marchitan); cercelărie, s.f. (comerţ ambulant cu mărunţişuri); cercelat, adj. (încreţit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluş, s.m. (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö "cercel" (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bg. čarčaluša "fucsie" (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, s.m. (ciorchine, căpăţînă), folosit în Trans. şi Bucov.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • Larisa Cercel — est une traductologue, germaniste et romaniste roumaine, influencée par la tradition herméneutique de la traductologie allemande (Friedrich Schleiermacher, Fritz Paepke, Radegundis Stolze). Sommaire 1 Biographie 2 Publications 2.1 Livres …   Wikipédia en Français

  • Petru Cercel — Petru II Cercel ( Peter Earring or Earring Peter ; d. 1590), was a Voivode (Prince) of Wallachia from 1583 to 1585, bastard son to Pătraşcu cel Bun and alleged half brother of Mihai Viteazul. A polyglot and a minor figure as a poet, Petru is… …   Wikipedia

  • Petru II Cercel — (Boucle d Oreille), (noyé en avril 1590) est prince de Valachie de 1583 à 1585.Son sobriquet est lié à la boucle d oreille qu il avait adoptée à la mode efféminée des Mignons de la cour française de Henri III. Sommaire 1 Biographie 2 …   Wikipédia en Français

  • Studia Phaenomenologica — is an international Yearbook for phenomenology and hermeneutics published from 2001 by the Romanian Society for Phenomenology.Volumes published* Studia Phaenomenologica VII (2007): Jan Patocka and the European Heritage, 2007, 568 p., ISSN 1582… …   Wikipedia

  • Studia Phaenomenologica — Studia Phænomenologica Studia Phænomenologica est une revue internationale de phénoménologie fondée en 2000 à Bucarest. Volumes publiés Studia Phænomenologica VII (2007): Jan Patocka and the European Heritage, 2007, 568 p., ISSN 1582 5647,… …   Wikipédia en Français

  • Studia Phænomenologica — est une revue internationale de phénoménologie fondée en 2000 à Bucarest. Volumes publiés Studia Phænomenologica VII (2007): Jan Patocka and the European Heritage, 2007, 568 p., (ISSN 1582 5647), Cristian Ciocan (ed.), Ivan Chvatík (guest… …   Wikipédia en Français

  • cerceluş — CERCELÚŞ, cerceluşi, s.m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roşii, galbene verzui sau pestriţe; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrămioare. – Cercel + suf …   Dicționar Român

  • Mihnea Turcitul — Mihnea II Turcitul Prince of Wallachia Reign 1577–1583 Born 1559 …   Wikipedia

  • Hermeneutique — Herméneutique L herméneutique (du grec hermeneutikè, ερμηνευτική [τέχνη], art d interpréter, et du nom du dieu grec Hermès, messager des dieux et interprète de leurs ordres), est la théorie de la lecture, de l explication et de l interprétation… …   Wikipédia en Français

  • Herméneute — Herméneutique L herméneutique (du grec hermeneutikè, ερμηνευτική [τέχνη], art d interpréter, et du nom du dieu grec Hermès, messager des dieux et interprète de leurs ordres), est la théorie de la lecture, de l explication et de l interprétation… …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”