- cenuşos
- CENUŞ//ÓS cenuşosoásă (cenuşosóşi, cenuşosoáse) pop. rar Care are (multă) cenuşă; plin de cenuşă; acoperit de cenuşă. /cenuşă + suf. cenuşososTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
cenuşe — cenúşe s.f. – 1. Reziduu rămas după arderea unui corp. – 2. Pulbere, praf, nimic. – Mr. ţinuşă, megl. ţănuşă, , istr. ţeruşe. lat. cinus, vulg. cinus (neutr., acuz. cinus), prin intermediul unui der. colectiv *cĭnusĭa (Densusianu, Hlr., 138;… … Dicționar Român