cenobiu

CENÓBIU, cenobii, s.n. (biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. – Din it. cenobio.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



cenóbiu s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CENÓBIU n. livr. Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun. /<it. cenobio

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun; cinovie. 2. (biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viaţă].

Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN



CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viaţa organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN