- cenobit
- CENOBÍT, cenobiţi, s.m. Călugăr care trăieşte într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CENOBÍT s. (bis.) (înv.) chinovit. (cenobitul este călugărul care trăieşte într-o mănăstire.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecenobít s. m., pl. cenobíţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCENOBÍ//T cenobitţi m. 1) Călugăr care trăieşte într-un cenobiu. /<fr. cénobite, lat. coenobitaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCENOBÍT s.m. Călugăr care trăieşte într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita].Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DNCENOBÍT s. m. călugăr care trăieşte într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.