- celălalt
- CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalţi, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ♢ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toţi cei care sunt de faţă sau care pot fi luaţi în consideraţie, afară de cel sau cei amintiţi în mod special sau scoşi din discuţie. ♢ (Adjectival) Ceilalţi oaspeţi. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) imediat următor altuia. Lumea cealaltă. (gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen-dat. pl. Celorlalţi, celorlalte. – var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).Trimis de valeriu, 01.04.2009. Sursa: DEX '98CÉLĂLALT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) ălălalt. (A venit şi celălalt; celălalt om.) 2. pron. v. altul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecélălalt pr. m., g.-d. céluilalt; pl. céilalţi (sil. cei-), g.-d. célorlalţi; f. sg. ceálaltă, g.-d. céleilalte; pl. célelalte, g.-d. célorlalteTrimis de siveco, 19.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficCELĂLÁLT cealáltă (ceilálţi, celelálte) pron. dem. 1) Cel care urmează sau precedă. Cealaltă zi. 2) la pl. Cei rămaşi dintr-o mulţime (după ce a fost separată o parte). /cel + alaltTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.