- cumnat
- CUMNÁT, -Ă, cumnaţi, -te, s.m. şi f. Fratele sau sora unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. ♦ (La pl.) Persoane (femei sau bărbaţi) înrudite în acest fel. – lat. cognatus.Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CUMNÁT s. (Transilv., Maram. şi Ban.) şogor, (Transilv. şi Ban.) sogoran.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecumnát s. m., pl. cumnáţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUMNÁ//T cumnattă (cumnatţi, cumnatte) m. şi f. Fratele (soră) unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. /<lat. cognatusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcumnát (cumnáţi), s.m. – Fratele unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ. – Mr., megl. cumnat, istr. cumnǫt. lat. cognatus (Diez, I, 132; Puşcariu 422; Candrea-Dens., 438; REW 3755; DAR); cf. alb. kunat (Meyer 214), it. cognato (v. sard. cumnadu), prov. cunhat, cat. cunyat, sp. cuñado, port. cunhado. – Der. cumnată, s.f. (sora unuia dintre soţi în raport cu celălalt soţ); (în)cumnăţi, vb. (a deveni cumnaţi); cumnăţie, s.f. (gradul de rudenie între cumnaţi); cumnăţesc, adj. (de cumnaţi); cumnăţeşte, adv. (precum cumnaţii). Din rom. provin bg. kumnatul (Capidan, Raporturile, 231), rut. kumnat (Miklosich, Etym. Wb., 147; Candrea, Elemente, 407; Berneker 644).Trimis de blaurb, 05.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.