ceatma

ceatmá s.f. (înv.) ţesătură fină, mătase; basma.

Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR



ceátma (-ale), s.f. – Ţesătură de mătase. tc. çatma. sec. XVI, înv.

Trimis de blaurb, 03.02.2007. Sursa: DER