ceapsă

CEÁPSĂ, cepse, s.f. (reg.) Mică bonetă sau scufiţă de pânză aibă, bogat împodobită cu ornamente colorate, ţesute sau cusute. [var.: ceápţă] – Din magh. csápsza, scr. čepac.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CEÁPSĂ s. v. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, tichie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ceápsă s. f., g.-d. art. cépsei; pl. cépse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ceápsă (cépse), s.f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiţă, comănac. – var. ceapţă. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ "mitră"), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. şi rus. čepec "bonetă", pol. czepiec "bonetă". Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. cf. şapcă. – Der. cepiţă, s.f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER