- tichie
- TICHÍE, tichii, s.f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creştetul capului. ♢ expr. Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, doreşte să aibă altele, mai puţin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiţă. ♦ (pop.) Membrană care înveleşte capul unor copii nou-născuţi; căiţă. ♢ expr. (În superstiţii) A se naşte cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [var.: (reg.) chitíe s.f.] – Din tc. takke.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TICHÍE s. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceapsă.Trimis de siveco, 10.12.2007. Sursa: SinonimeTICHÍE s. v. bonetă, boneţică, bor, calotă, margine, scufie, scufiţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetichíe s. f., art. tichía, g.-d. art. tichíei; pl. tichíi, art. tichíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTICHÍ//E tichiei f. 1) Bonetă mică care aco-peră numai vârful capului; calotă. ♢ Ce-i lipseşte chelului? tichie de mărgăritar! se spune despre cineva care, neavând lucruri de primă necesitate, îşi doreşte lucruri inutile. 2) pop. Acoperământ pentru cap, care se îmbracă înainte de culcare; scufie. 3) pop. Bonetă cu două panglici care se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; scufie. ♢ A se naşte cu tichiea în cap a fi norocos. [G.-D. tichiei] /<turc. takkeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtichíe (-íi), s.f. – Bonetă. – var. Mold. chitie. tc. takiya, tikiya, din arab. takija (Şeineanu, II, 359; Lokotsch 1997).Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.