tichiuţă

TICHIÚŢĂ, tichiuţe, s.f. Diminutiv al lui tichie. ♢ (În basme) Tichiuţa dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uţă.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TICHIÚŢĂ s. (reg.) tichioară.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



tichiúţă s. f. (sil. -chi-u-), g.-d. art. tichiúţei; pl. tichiúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic