ceacâie

ceacâie
ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuţitaş rudimentar; custură, buricaş.
Trimis de blaurb, 31.03.2006. Sursa: DAR

ceacîie (-îi), s.f. – Briceag, cuţit. – var. ciachie; ciochie, s.f. (unealtă de dogărie care serveşte la fixarea cercurilor pe butoaie). tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine şi bg. čekija "briceag", pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. cf. şi sb. čaklja, mag. csáklya.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ceacău — CEACẮU, ceacăie, s.n. (reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt şi tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unităţi militare. – Din magh. csákó. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”