- casnic
- CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care ţine de casă1, de gospodărie. ♢ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfăşurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obţinerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care îşi petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. s.f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. s.m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CÁSNIC adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi casnic.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz casnic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCÁSNIC s. v. bărbat, soţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; f. sg. cásnică, pl. cásniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÁSNI//C1 casniccă (casnicci, casnicce) Care ţine de casă; propriu casei; gospodăresc. Aparat de uz casnic. /casă + suf. casnicnicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÁSNI//C2 casniccă (casnicci, casnicce) m. şi f. 1) Persoană care locuieşte într-o casă cu alţi membri ai familiei. 2) Persoană nesalarizată care se ocupă numai cu gospodăria. /casă + suf. casnicnicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.