- caritate
- CARITÁTE s.f. Atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva; filantropie. ♢ Soră de caritate = soră de ocrotire; infirmieră. – Din fr. charité, lat. caritas, -atis.Trimis de valeriu, 23.09.2008. Sursa: DEX '98CARITÁTE s. v. binefacere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecaritáte s. f., g.-d. art. carităţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARITÁTE f. livr. Binefacere în folosul celor săraci; filantropie. ♢ Soră de caritate infirmieră. /<fr. charité, lat. caritas, caritateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARITÁTE s.f. Atitudine de milă afectată, prin care cei avuţi vor să pară generoşi, dând pomeni. ♦ Generozitate, filantropie. [< lat. caritas, cf. it. carità].Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DNcaritáte (-ắţi), s.f. – Atitudine miloasă, filantropie. lat. charitatem (sec. XIX). – Der. caritabil, adj., din fr. charitable.Trimis de blaurb, 01.01.2007. Sursa: DERCARITÁTE s. f. atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva; filantropie. (< fr. charité, lat. caritas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.