- caragaţă
- CARAGÁŢĂ, caragaţe, s.f. (ornit.) Coţofană. ♦ fig. (fam.) Femeie vorbăreaţă. ♦ expr. (fam.) A face caragaţe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [var.: garagáţă s.f.] – Din ngr. karakáxa.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CARAGÁŢĂ s. v. coţofană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecaragáţă s. f., g.-d. art. caragáţei; pl. caragáţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARAGÁŢ//Ă caragaţăe f. 1) reg. Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte şi cu coadă lungă, foarte gălăgioasă şi hrăpăreaţă; coţofană. 2) fig. Femeie vorbăreaţă. /<ngr. karakáxaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcaragáţă (caragáţe), s.f. – Coţofană. var. caragace. – Mr. caracacsă, megl. căcărască. ngr. ϰαραϰάξα, "specie de pasăre", poate contaminat cu tc. kargaça "cioară", dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaška. Din tc., după Şeineanu, II, 87. Nu este clară legătura acestui cuvînt cu chirighiţă, s.f., numele altei păsări (Sterna hirundo); aceasta din urmă ar putea fi mai curînd identificată cu chirţă, s.f. (specie de pasăre cu ciocul negru şi aripi rotunjite), pe care DAR îl derivă de la mag. kirics.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.