- adumbri
- ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. tranz. A face, a ţine umbră (I 1); a umbri. 2. refl. A se aşeza, a se adăposti la umbră. – lat. adumbrare (după umbri).Trimis de ana_zecheru, 30.08.2006. Sursa: DEX '98ADUMBRÍ vb. v. umbri.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeadumbrí vb. (sil. mf. ad-) → umbriTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA ADUMBR//Í adumbriésc tranz. A ţine în umbră; a umbri. /<lat. adumbrareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ADUMBR//Í mă adumbriésc intranz. A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se umbri. /<lat. adumbrareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXadumbrí (-résc, -ít), vb. – A face, a ţine umbră; a umbri. – Mr. aumbrez. < lat. adumbrare (Puşcariu 30; DAR), cf. it. adombrare, prov. azombrar, v. fr. aombrer, sp. asombrar. Schimbarea de conjug. pare recentă. v. umbră. – Der. adumbritor, adj. (umbros).Trimis de blaurb, 27.08.2006. Sursa: DER!adumbrí (a adumbri) (rar) (a-dum-/ad-um-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adumbrésc, imperf. 3 sg. adumbreá; conj. prez. 3 să adumbreáscăTrimis de CristinaDianaN, 07.06.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.