- canţonă
- CANŢÓNĂ, canţone, s.f. 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalereşti. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renaşterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală. – Din it. canzone.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98canţónă s. f., g.-d. art. canţónei; pl. canţóneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCANŢÓN//Ă canţonăe f. înv. 1) (în evul mediu şi în epoca Renaşterii) Poezie lirică consacrată iubirii cavalereşti. 2) (în epoca Renaşterii) Melodie pe mai multe voci, asemănătoare cântecului popular italian. /<it. canzoneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCANŢÓNĂ s.f. 1. Poezie lirică medievală, divizată în mai multe strofe, care, la primii poeţi (Dante, Petrarca), păstrează aceeaşi ordine a rimelor şi a versurilor ca în prima strofă. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renaşterii, apropiat de cântecul popular. [< it. canzone].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNCANŢÓNĂ s. f. 1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe. 2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renaşterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică. (< it. canzone)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.