- caolin
- CAOLÍN s.n. Rocă argiloasă de culoare albă sau uşor colorată de impurităţi, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuinţată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc. ♦ (med.) Pudră absorbantă, întrebuinţată ca emolient. – Din fr. kaolin.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98caolín s. n. (sil. ca-o-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAOLÍN n. Rocă argiloasă de culoare albă, insolubilă, folosită în industria ceramicii, la fabricarea porţelanului, faianţei etc., având anumite întrebuinţări şi în medicină. [Sil. ca-o-] /<fr. kaolinTrimis de siveco, 18.03.2009. Sursa: NODEXCAOLÍN s.n. Argilă de culoare albă, din care se fabrică porţelanul şi faianţa. ♦ Pudră absorbantă, folosită ca emolient. [pron. ca-o-. / < fr. kaolin, cf. chin. kaoling – colină înaltă].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNCAOLÍN s. n. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porţelanul şi faianţa. ♢ pudră absorbantă, folosită ca emolient. (< fr. kaolin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.