adsórbţie — s. f., g. d. art. adsórbţiei; pl. adsórbţii, art. adsórbţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
adsorbant — ADSORBÁNT, adsorbanţi, s.m. Corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin adsorbţie. – Din fr. adsorbant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 adsorbánt s. m., pl. adsorbánţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
adsorbi — ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. refl. (Despre substanţe) A se produce o adsorbţie. – Din fr. adsorber (după sorbi). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A ADSORBÍ adsórb tranz. A face să se adsoarbă. /<fr. adsorber Trimis de… … Dicționar Român
adsorbat — ADSORBÁT, adsorbaţi, s.m. Substanţă fixată prin adsorbţie pe suprafaţa unui corp. – Din fr. adsorbat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 adsorbát s. m., pl. adsorbáţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
sorbţie — SÓRBŢIE, sorbţii, s.f. Denumire generală dată fenomenelor de absorbţie şi adsorbţie. – Din fr. sorption. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sórbţie s. f. (sil. sorb ţi e), art. sórbţia (sil. ţi a), g. d. art. sórbţiei; pl.… … Dicționar Român
adsorbire — adsorbí vb. v. → sorbi Trimis de siveco, 06.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic A SE ADSORBÍ pers.3 se adsoárbe intranz. (despre substanţe) A se fixa (de un corp) prin adsorbţie. /<fr. adsorber Trimis de siveco, 06.03.2009. Sursa: NODEX … Dicționar Român
adsorbit — ADSORBÍT, Ă, adsorbíţi, te, adj. Care a fost supus procesului de adsorbţie. ♢ Substanţă adsorbită. (din adsorbi) [folosit în corpul DEX] Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
adsorbţiune — ADSORBŢIÚNE s.f. v. adsorbţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
cărbune — CĂRBÚNE, cărbuni, s.m. I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept… … Dicționar Român
resorbţie — RESÓRBŢIE, resorbţii, s.f. 1. (med.) Proces de dispariţie lentă, prin absorbţie treptată, a unui ţesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui ţesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin… … Dicționar Român