- canava
- CANAVÁ, canavale, s.f. Ţesătură rară din fire groase de bumbac, tari şi duble, formând o împletitură de pătrate regulate şi servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. cf. fr. c a n e v a s.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98canavá (urzeală, ţesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canaváleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCANAVÁ canavale f. 1) Ţesătură de bumbac rară şi tare, cu pătrăţele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schiţat al unei lucrări literare. [art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCANAVÁ s.f. Pânză foarte rară şi tare, folosită la broderie şi la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNcanavá (canavále), s.f. – Ţesătură groasă servind la brodat. – var. canafas, s.n. Mr. cănavă. fr. canevas. var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiaşi cuvînt este canavaţă, s.f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
