canat

CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părţile mobile din care este alcătuită o uşă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc², pervaz de uşă. – Din tc. kanat.

Trimis de valeriu, 23.02.2009. Sursa: DEX '98



canát (ind. piel.) s. n., pl. canáte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



canát (parte a uşii) s. n., pl. canáturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CANÁT¹ canaturi n. Fiecare dintre părţile mobile din care sunt alcătuite uşile, ferestrele etc. Uşă cu două canaturi. /<turc. kanat

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CANÁT² canate n. Fiecare dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



canát (-turi), s.n. – Fiecare dintre părţile mobile ale unei uşi sau ferestre. – Mr. cănată. tc. kanat (Roesler 594; Şeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι "jaluzea", alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.

Trimis de blaurb, 24.12.2006. Sursa: DER