- calapăr
- CALAPẮR s.m. (bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecalapăr s. m., pl. calapăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCALAPẮR m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale şi flori galbene, cultivată şi în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloperTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.