- băşcălui
- băşcăluí, băşcăluiésc, vb. IV (înv.) a alege, a despărţi; a lua în plus.Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
băşcălui
Look at other dictionaries:
başca — BÁŞCA, adv., prep. (pop. şi fam.) 1. Despărţit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. başka. Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98 BÁŞCA adv … Dicționar Român
băşcălie — BĂŞCĂLÍE s.f. (arg. şi fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în băşcălie sau a face băşcălie (de cineva) = a şi bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – et. nec. Trimis de paula, 12.08.2004. Sursa: DEX 98 BĂŞCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de … Dicționar Român
băşcăluire — BĂŞCĂLUÍRE s. f. v. băşcălui. [DAR] Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
băşcăluit — BĂŞCĂLUÍT adj. v. băşcălui. [DAR] Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
