Dicționar Român. 2013.
băltoacă — BĂLTOÁCĂ, băltoace, s.f. Baltă mică, murdară şi mocirloasă; bălăştioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [var.: băltoágă s.f.] – Baltă + suf. oacă.… … Dicționar Român
mlaştină — MLÁŞTINĂ, mlaştini, s.f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună şi stagnează apa provenită din precipitaţii, din inundaţii sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština. Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
smârc — SMÂRC, smârcuri, s.n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie); ochi de apă pe un teren mlăştinos. ♦ (La pl.; în basme) Loc îndepărtat şi primejdios, de unde îşi trage marea izvoarele. 2. (reg.) Unealtă primitivă făcută dintr o tigvă, care… … Dicționar Român
