- bălăcire
- BĂLĂCÍRE, bălăciri, s.f. Acţiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – v. bălăci.Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98BĂLĂCÍRE s. bălăcit. (bălăcire cuiva prin apă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.