- băltăreţ
- BĂLTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, băltăreţi, -e, adj. De baltă; p. ext. Din regiunea bălţilor. ♦ (Substantivat, m. sg. art) Numele unui vânt călduţ, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreţ.Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98băltăréţ adj. m., pl. băltăréţi; f. sg. băltăreáţă, pl. băltăréţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBĂLTĂR//ÉŢ1 băltăreţeáţă (băltăreţéţi, băltăreţéţe) Care este caracteristic pentru regiunile băltoase; din regiunile băltoase. /baltă + suf. băltăreţăreţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBĂLTĂRÉŢ2 m. art. Vânt călduţ şi umed, care suflă dinspre miazăzi. /baltă + suf. băltăreţăreţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.