- băltăcăi
- BĂLTĂCĂÍ, băltăcăiesc, vb. IV. intranz. A merge, a sări, a alerga prin băltoace. – Din baltă.Trimis de paula, 15.12.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
băltăcăi
Look at other dictionaries:
bâltâcâi — BÂLTÂCÂÍ, bâltấcâi, vb. IV. intranz. A cădea pe neaşteptate în apă. – Din bâltâc. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DLRM BÂLTÂCÂÍ2, bâltấcâi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafaţa unui lichid. (din bâltâc) Trimis de tavi, 30.04.2004. Sursa:… … Dicționar Român
baltă — BÁLTĂ, bălţi, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetaţie şi o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a… … Dicționar Român
