- bulbucătură
- BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s.f. Proeminenţă rotunjită, protuberanţă. – Bulbuca + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BULBUCĂTÚRĂ s. v. proeminenţă, protuberanţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBULBUCĂTÚR//Ă bulbucăturăi f. Loc bulbucat de pe suprafaţa unui obiect; proeminenţă rotunjită. /a (se) bulbuca + suf. bulbucăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.