bujie

BUJÍE, bujii, s.f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BUJÍ//E bujiei f. 1) Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. 2) Preparat farmaceutic în formă de cartuş, din unt de cacao, în care se încorporează substanţa activă. [art. bujia; G.-D. bujiei; Sil. -ji-e] /<fr. bougie

Trimis de siveco, 23.11.2004. Sursa: NODEX



BUJÍE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuş, în care se încorporează substanţa activă. 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie. [gen. -iei. / < fr. bougie].

Trimis de LauraGellner, 23.11.2004. Sursa: DN



BUJÍE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuş, în care se încorporează substanţa activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN