Dicționar Român. 2013.
bufnitură — BUFNITÚRĂ, bufnituri, s.f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUFNITÚRĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit … Dicționar Român
puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98 PUF2,… … Dicționar Român
bufniţă — BÚFNIŢĂ, bufniţe, s.f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună ruginie cu dungi negre şi galbene, cap mare şi ochi galbeni portocalii mari, apropiaţi unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou de noapte … Dicționar Român
