buciuc

BUCIÚC, buciucuri, s.n. Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



buciúc s. n., pl. buciúcuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



buciúc (buciúcuri), s.n. – Steag, drapel turcesc. – var. bunciuc. tc. bu(n)çuk (Şeineanu, III, 29), cf. rus. bunčuk.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER