brăcire

brăcire: brăcíre, brăcíri, s.f. (reg.) cingătoare, brâu îngust.

Trimis de blaurb, 24.03.2006. Sursa: DAR

brăcíre (brăcíri), s.f. – Cordon, şiret. – var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. lat. bracῑle (Puşcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Puşcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s.n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriţă, s.f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar "vergea de măsurat". cf. îmbrăca.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

brace — BRÁCE s. pl. v. indispensabili, izmene. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bráce s.f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – var. braci, s.m. pl. lat. bracae (Candrea Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolo … Dicționar Român
îmbrăca — ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. refl. şi tranz. 1. A( şi) acoperi corpul cu veşminte. ♦ refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A şi procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦… … Dicționar Român
şitoare — şitoáre, şitóri, s.f. (reg.) 1. cingătoare femeiască (ţesută din lână); bată, brăcire, brâu. 2. ţesătură sau împletitură lungă şi îngustă cu care se înfaşă copiii. 3. lizieră (la ţesături sau la îmbrăcăminte), margine. 4. (în forma: şiştoare)… … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts