brânduşă

BRÂNDÚŞĂ, brânduşe, s.f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înfloreşte primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brânduşă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite şi cu flori roşietice sau liliachii, care înfloreşte toamna şi care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – cf. bg. b r e n d u š k a, scr. b r n d u š a.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BRÂNDÚŞĂ s. (bot.) 1. (Colchicum autumnale) (reg.) bălură, brânduşei (pl.), ghicitori (pl.), ceapa-ciorii, floarea-brumei, ruscea-de-poiană. 2. (Crocus heuffelianus) (reg.) miţuvele (pl.), ruscea, şofran, şofrănel. 3. (Crocus reticulatus) (reg.) şofran-vărgat. 4. (Crocus aureus) (reg.) şofran-galben. 5. brânduşă albă v. şofran. brânduşă galbenă v. şofran.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



brândúşă s. f., g.-d. art. brândúşei; pl. brândúşe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRÂNDÚŞ//Ă brânduşăe f. Specie de plante cu rădăcina un bulb şi cu flori de diferite culori, în formă de pâlnie. [G.-D. brânduşei] /<bulg. brenduška, sb. brnduša

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX