broşa

BROŞÁ, broşez, vb. I. tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broşuri, ale unei cărţi, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin aşchiere o piesă de metal, găurind-o sau şănţuind-o. – Din fr. brocher.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



broşá vb., ind. prez. 1 sg. broşéz, 3 sg. şi pl. broşeáză, 1 pl. broşăm; ger. broşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A BROŞ//Á broşaéz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broşa. /<fr. brocher

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BROŞÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broşuri, ale unei cărţi etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a şănţui prin aşchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -şează, 4 -şăm, ger. -şând. / < fr. brocher].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BROŞÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broşuri, cărţi etc. 2. a găuri, a şănţui prin aşchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o ţesătură prin introducerea, în timpul ţesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN