ţăpoi

ţăpoi
ŢĂPÓI, ţăpoaie, s.n. (reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă şi cu dinţi drepţi de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărăneşti. – Ţeapă + suf. -oi.
Trimis de cata, 28.10.2007. Sursa: DEX '98

ţăpói s. n., pl. ţăpoáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢĂP//ÓI ţăpoioáie n. 1) Furcă cu coadă lungă, cu două coarne drepte, folosită la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prăjină la capătul căreia este fixat sacul de pescuit. 3) Căpriorul de mijloc al unei case ţărăneşti. /ţeapă + suf. ţăpoioi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ţăpói, ţăpoáie, s.f. (reg.) 1. furcă de fier cu coada lungă pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. căpriorul din mijloc de la casele ţărăneşti. 3. târnăcop. 4. unealtă de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.
Trimis de blaurb, 20.03.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ţãpói — s. n., pl. ţãpoáie …   Romanian orthography

  • Māori people — For the Māori people of the Cook Islands, see Cook Islanders. Māori …   Wikipedia

  • ciocancă — ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, ţăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, ţăpuşă, ţapină. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • clasibocru — clasibócru s.m. (reg.) cârlig de fier, cu care se trag plutele; iapă, ciocârlie, ciocancă, hăuc, ţăpoi, ţăpuşă, ţapină. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • trupinar — trupinár, trupináre, s.n. (reg.) stâlp de lemn; ţăpoi de stog. Trimis de blaurb, 16.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • turchinar — turchinár, turchinári, s.m. (reg.) furcă de strâns fânul în stoguri; ţăpoi. Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • vârfar — VÂRFÁR, vârfare, s.n. 1. Ţăpoi cu coada lungă, cu care se poate aşeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. ar. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  vârfár s. n., pl. vârfáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… …   Dicționar Român

  • ţepar — ŢEPÁR, Ă, ţepari, e, s.m. şi f., adj. (arg.) (Persoană, firmă) care escrochează, înşală în afaceri, care dă ţepe; escroc; hoţ; fraudator; ţepuitor. – Din ţeapă + suf. ar. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial  ţepár, ţepári, s.m. şi… …   Dicționar Român

  • ţăpoaică — ŢĂPOÁICĂ, ţăpoaice, s.f. (reg.) Coş de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit. – Din ţăpoi + suf. oaică. Trimis de gall, 20.10.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”