- ţuţuienesc
- ţuţuienésc adj. m., f. ţuţuieneáscă; pl. m. şi f. ţuţuienéştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
ţuţuienesc
Look at other dictionaries:
ţuţ — ŢUŢ, ţuţuri, s.n. (reg.) 1. Proeminenţă sau excrescenţă cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne ţuţ = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – et. nec. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98 ţuţ s. n., pl. ţúţuri Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român
