- ţesătură
- ŢESĂTÚRĂ, ţesături, s.f. 1. Produs textil obţinut la războaiele de ţesut prin încrucişarea în unghi drept a unor fire de urzeală şi de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect ţesut din fire textile. ♦ Reparaţie făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este ţesută o pânză, o stofă etc. 3. fig. Structură, fel de compoziţie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de acelaşi fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Ţese + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŢESĂTÚRĂ s. 1. textilă. (ţesătură de in.) 2. material, (înv. şi reg.) materie, (reg.) pănură. (ţesătură pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ţesătură deasă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŢESĂTÚRĂ s. v. acţiune, intrigă, maşinaţie, ţesătorie, ţesut, uneltire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţesătúră s. f., g.-d. art. ţesătúrii; pl. ţesătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢESĂTÚR//Ă ţesăturăi f. 1) Produs textil obţinut prin ţesere. ţesătură de in. 2) Modul în care este ţesut un astfel de produs. ţesătură pluşată. 3) Pânză folosită la confecţionarea îmbrăcămintei. ţesătură pentru o rochie. 4) Cusătură specială făcută pentru a astupa o gaură la un obiect de îmbrăcăminte. 5) fig. Mod de aranjare a elementelor unei opere (literare); urzeală; compoziţie; structură. ţesătură-a romanului. 6) fig. Îmbinare de lucruri sau de fapte legate între ele. [G.-D. ţesăturii] /a ţese + suf. ţesăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.