- şătrar
- ŞĂTRÁR, şătrari, s.m. 1. Ţigan nomad. 2. (Reg) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la şatră.Trimis de fery, 22.03.2004. Sursa: DLRCŞĂTRÁR, şătrari, s.m. 3. Dregător domnesc care avea în pază corturile unei tabere în timp de război. – Variantă: şetrar s.m.Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLCŞĂTRÁR, şătrari, s.m. 1. Ţigan nomad. 2. (reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la şatră (3). 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu. – Şatră + suf. -ar.Trimis de cata, 01.05.2004. Sursa: DEX '98ŞĂTRÁR s. corturar, ţigan nomad, (rar) şătraş.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşătrár s. m. (sil. -trar), pl. şătráriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞĂTRÁR şătrari m. 1) (în Moldova medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare demnitar care avea în grijă canto-namentul oştirii în timp de război. ♢ Mare şătrar dregător care avea în grijă corturile domneşti. 2) Ţigan nomad care trăieşte în şatră. 3) înv. Negustor ambulant care vindea la o şatră, în balciuri. /şatră + suf. şătrararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.