- şatră
- ŞÁTRĂ, şatre, s.f. 1. Cort în care se adăpostesc ţiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuinţele unei comunităţi ţigăneşti nomade. ♢ loc. adj. De şatră = ţigănesc; nomad. ♢ expr. (fam.) A umbla (sau a se muta) cu şatra = a se muta deseori, pe neaşteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de ţigani nomazi. 2. (înv.) Cort de tabără. 3. (pop.) Construcţie rudimentară care serveşte ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii îşi vând mărfurile la târg. [pl. şi: şetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor.Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX '98ŞÁTRĂ s. aşezare, sălaş. (şatră de ţigani.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞÁTRĂ s. v. cort, prispă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. şátrei; pl. şátreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÁTR//Ă şatrăe f. 1) Cort în care se adăpostesc ţiganii nomazi. 2) Totalitate de corturi ale unei comunităţi de ţigani nomazi. 3) Comunitate de ţigani nomazi. 4) înv. Chioşc de scânduri acoperit cu pânză, în care negustorii îşi vindeau mărfurile la bâlci. [G.-D. şatrei] /<bulg., sb. šatră, ung. sátorTrimis de siveco, 12.12.2008. Sursa: NODEXşátră (şétre), s.f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaş portabil al ţiganilor nomazi. – 3. Familie de ţigani. – 4. Baracă, magherniţă. – 5. (Maram.) Foişor. sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. şetrar (var. şătrar), s.m. (ţigan nomad; slujbaş al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); şetrărie, s.f. (slujba de şetrar).Trimis de blaurb, 12.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
