- şvab
- ŞVAB1, şvabi, s.m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roşcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ Schwabe.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŞVAB2, -Ă, şvabi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Nume generic dat coloniştilor germani, francezi, italieni, spanioli şi bulgari aşezaţi succesiv în unele regiuni din Banat şi Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmaşii acestor colonişti. 2. adj. Care aparţine şvabilor2 (1), privitor la şvabi2. – Din germ. Schwabe.Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX '98ŞVAB s. (entom.) 1. v. gândac-de-bucătărie. 2. (Phyl-lodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colţan, prus, tarhan.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populaţia şvab.) 2. adj. v. şvăbesc. (Dialectul şvab.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşvab (insectă) s. m., pl. şvabiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşvab (persoană) s. m., adj. m., pl. şvabi; f. sg. şvábă, g.-d. art. şvábei, pl. şvábeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞvab1 şvabi m. 1) Gândac nocturn de culoare brună-roşcată, care se hrăneşte cu produse alimentare; gândac-de-bucătărie; libarcă. 2) Gândac nocturn de talie mare, de culoare neagră-cafenie; gândac-negru; gândac-de-casă. /<ucr. švab, germ. SchwabeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞvab2 şvabi m. Persoană care face parte din coloniştii germani, francezi, italieni şi spanioli aşezaţi în secolul al XVIII-lea în unele regiuni din Banat şi din Transilvania. /<germ. SchwabeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşvab (-bi), s.m. – 1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. şi Banat în sec. XVIIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). sl. švabinŭ "din Suabia". – Der. şvăboiacă, s.f. (femeie originară din Suabia); şvăbesc, adj. (propriu şvabilor).Trimis de blaurb, 14.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.