şurubui

şurubui: ŞURUBUÍ, şurubuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A înşuruba. ♢ expr. A o şurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu şiretlicuri. – Şurub + suf. -ui.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞURUBUÍ vb. v. înşuruba, strânge.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şurubuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şurubuiésc, imperf. 3 sg. şurubuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şurubuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

şurubuire — ŞURUBUÍRE, şurubuiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a şurubui şi rezultatul ei. – v. şurubui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şurubuíre s. f., g. d. art. şurubuírii; pl. şurubuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţion … Dicționar Român
înşuruba — ÎNŞURUBÁ, înşurubez, vb. I. tranz. A strânge un şurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locaşul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + şurub. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias