şupuri

ŞUPURÍ, şupuresc, vb. IV. refl. (reg.) A se furişa, a se strecura. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX '98



ŞUPURÍ vb. v. fofila, furişa, strecura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şupurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şupurésc, imperf. 3 sg. şupureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şupureáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE ŞUPUR//Í mă şupuriésc intranz. fam. A trece pe furiş; a se furişa. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



şupurí², şupurésc, vb. IV refl. (reg.) a se năpusti.

Trimis de blaurb, 28.02.2007. Sursa: DAR



şupurí³, şupurésc, vb. IV (reg.; despre stofe) a mărunţi cu foarfecele.

Trimis de blaurb, 28.02.2007. Sursa: DAR



şupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – var. înv. şipuri, şubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care porneşte de la *şupuri ‹ şurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.

Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER