- ştemui
- ŞTEMUÍ, ştemuiesc, vb. IV. tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanşeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98ştemuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştemuiésc, imperf. 3 sg. ştemuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştemuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ŞTEMU//Í ştemuiiésc tranz. (piese de tablă sau de metal) A îmbina rigid prin îndoirea şi presarea marginilor sau prin nituire. /<germ. stemmenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞTEMUÍ vb. tr. a etanşa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ. stemmen)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.