şperţar

şperţar: ŞPERŢÁR, -Ă, şperţari, -e, s.m. şi f. Persoană care obişnuieşte să primească sau să pretindă şperţ. – Şperţ + suf. -ar.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞPERŢÁR s. (fam. şi peior.) ciubucar.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

şperţár s. m., pl. şperţári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞPERŢÁR şperţari m. pop. Persoană care ia sau care dă şperţ; ciubucar. /şperţ + suf. şperţarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

ciubucar — CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s.n., (2) ciubucari, s.m. 1. s.n. (pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. s.m. fig. (fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. ar … Dicționar Român
şpagagiu — şpagagíu, şpagagíi, s.m. (reg.) persoană care primeşte sau pretinde şpagă; şperţar. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şpăgar — ŞPĂGÁR, şpăgari, s.m. (arg.) Cel care primeşte şpagă, mită, şperţ; sperţar. – Din şpagă + suf. ar. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias