şosea

şosea
ŞOSEÁ, şosele, s.f. Cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraş, care continuă căile de comunicaţie interurbane. ♢ Şosea naţională = şosea care leagă între ele centrele importante ale ţării şi a cărei îngrijire se află în seama administraţiei centrale. Şosea comunală = şosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée.
Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ŞOSEÁ s. (reg.) şleau.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

şoseá s. f., art. şoseáua, g.-d. art. şosélei; pl. şoséle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞOS//EÁ şoseaéle f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care uneşte două sau mai multe localităţi. 2) Stradă largă la intrarea într-un oraş, reprezentând continuarea unei căi de comunicaţie interurbane. şosea naţională. [G.-D. şoselei] /<fr. chaussée
Trimis de siveco, 30.06.2008. Sursa: NODEX

ŞOSEÁ s.f. 1. Cale de comunicaţie pietruită sau asfaltată care leagă mai multe localităţi. 2. Stradă (periferică) largă şi frumos amenajată, de obicei plantată cu pomi. [< fr. chaussée].
Trimis de LauraGellner, 10.05.2008. Sursa: DN

ŞOSEÁ s. f. 1. cale de comunicaţie interurbană, pietruită sau asfaltată. 2. stradă largă şi frumos amenajată, de obicei cu pomi. (< fr. chaussée)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

şoseá (-éle), s.f. – Drum interurban asfaltat. fr. chaussée. – Der. şoselui, vb. (a construi o şosea; a asfalta).
Trimis de blaurb, 06.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • şoseá — s. f., art. şoseáua, g. d. art. şosélei; pl. şoséle …   Romanian orthography

  • naţional — NAŢIONÁL, Ă, naţionali, e, adj. Care este propriu sau aparţine unei naţiuni, unui stat, care caracterizează o naţiune sau un stat; care se referă la o naţiune, la un stat sau le reprezintă; care este întreţinut sau instituit de stat; (despre… …   Dicționar Român

  • şosela — ŞOSELÁ, şoselez, vb. I. tranz. (Rar) A şoselui. – Din şosea. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞOSELÁ vb. v. şoselui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  şoselá vb., ind …   Dicționar Român

  • barieră — BARIÉRĂ, bariere, s.f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o şosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o şosea cu o linie ferată. ♦ fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ♢… …   Dicționar Român

  • cantonier — CANTONIÉR, Ă, cantonieri, e, s.m. şi f. Persoană care are sarcina de a supraveghea şi întreţine o anumită porţiune de şosea sau de cale ferată. [pr.: ni er] – Din fr. cantonnier. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANTONIÉR s. (Maram …   Dicționar Român

  • şoselui — ŞOSELUÍ, şoseluiesc, vb. IV. tranz. A transforma un drum în şosea prin pietruire, pavare; a şosela. ♦ A înzestra o regiune cu o reţea de şosele. – Şosea + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞOSELUÍ vb. (rar) a şosela. (A …   Dicționar Român

  • acces — ACCÉS, accese, s.n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într un loc sau pâna la o persoană; p. ext. intrare. ♢ Cale (sau drum, şosea) de acces = drum care face legătura cu o şosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces …   Dicționar Român

  • autostradă — AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s.f. Şosea modernă de mare capacitate, rezervată exclusiv circulaţiei autovehiculelor şi având de obicei cele două sensuri de circulaţie separate între ele. [pr.: a u ] – Din fr. autostrade, it. autostrada. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • balasta — BALASTÁ, balastez, vb. 1. tranz. A acoperi cu balast (2) o şosea, un teren etc. – Din fr. ballaster. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A balasta ≠ a debalasta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  balastá vb., ind …   Dicționar Român

  • compactor — COMPACTÓR, (1) compactori, s.m., (2) compactoare, s.n. 1. s.m. (reg.) Legător de cărţi. 2. s.n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafaţa unui teren ori a unei şosele etc. – Din fr. compacteur, lat. compactor …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”